Numele e destul de putin important, dar el constituie un simbol al blazonului nostru cu care mergem in eternitate.Povestea vietii mele incepe in anul 1962 nascindu-ma intr-o familie de tarani cu dragoste de tara. Poate vi s-ar parea o chestie pompoasa dar strabunicii mei pe timpul ocupatiei austo ungare au vindut terenurile care le detineau si au plecat in America neputind sa accepte schimbarea numelui. Dupa aceea s-au intors inapoi au rascumparat fara a banui ca va veni colectivizarea cu cote si alte suferinte, bunicii mei invatatind ca trebuie sa te ajuti singur si atunci te va ajuta bunul Dumnezeu.A urmat cursul normal cu scoala liceu facultate repartitie Combinat si revolutia care a schimbat destine si oameni,Amluptat pentru democratie primind diploma de luptator in revolutie pe care dearece mi s-a parut ca am facut un lucru normal nu am pretins terenuri si spatii.Mai mult Tatal meu un om de mare sufletete chiar daca a fost prefectul Judetului nu a cautat averi preferind sa ajute oamenii.M-am casatorit in anul revolutiei, iar din 1991 am un fiu care sper sa duca mai departe numele familiei.Am schimbat locul de munca lucrind in cadrul serviciilor speciale. In anul 1999m-am imbolnavit prezenind tulburari de mers si de postura precum si o impotenta functionala a hemicorpului sting,.Consultul neurologic efectuat la Policlinica Judeteana Devain acelasi an stabileste diagnosticul TETRAPAREZA SPASTICA CU PREDOMINANATA HEMIPAREZEI STINGI DE ETIOLOGIE NEPRECIZATA.Ulteriorm-am internat in Spitalul Dr.Agripa Ionescu (fost Sf.Dr.Cosma si Damian),iar dupa 12 zile de internare se stabileste un noudiagnostic respectiv FRUST SINDROM PIRAMIDALSTING SECHELAR PE FOND VASCULAR-PROBABIL ICTUS LACUNAR In anul 2001 a murit tatal meu boala mea avind un curs asscendent, decizind ATUNCI pe cheltuiala proprie sa efectuez o REZONANTA MAGNETICAla cabinetul NEUROMED Timisoara si sa ma internez in la Spitalul de Boli Cerebro-Vasculare Vlad Voiculescu Bucuresti A urmat diagnosticul implacabil PARKINSON la care se impunea un alt tratament.Atunci am stat si am plins dar nu am renuntat la lupta.Am avut o revenire extraordinara care a durat timp de 16 luni iar apoi au reinceput manifestarile de schiopatat pe piciorul sting si miscari greoie cu mina stinga.In anul 2003 si datorita bolii am iesit la pensie, tot atunci sotia introducind divortul separarea.In 2005 luind legatura prin internet cu diferite organizatii din SUA am fost directionat catre Spitalului Clinic Municipal Bucuresti pentru continuarea investigatiilor si stabilirea posibilitatii aplicarii unui neuroimplant.Investigatiile efectuate de Dr.Doc Bogdan Popescu prin internare au concluzionat diagnosticul de Parkinson Atipic, mai mult aplicarea unui stimlator neurologic nu aduce o imbunatatire a bolii mele. Dar lupta nu am abandanot-o.Fiind pensionar, boala manifestindu-se din cind in cind cu momente foarte proaste avind o deplasare greoie clinic fenomenul numindu-se on of, am cautat sa fac ceva ce pot si stiu.Am infintat primul cabinet individual de detectivi din oras si am creat o asociatie ANTIPARKINSON singura de acest fel din Romania.Astfel vreau sa fiu alaturi de oameni si sa ajut oamenii impreuna putind sa invingem o boala ce nu are o cauza cunoscuta si o evolutie prestabilita si deoarece tot ce ramine in eternitate e numele acesta e RAICAN DAN (0745 231153. 0254 225678)
d-le Raican, Felicitarile mele sincere pentru darzenia Dv. Am in familie - fratele -aceasta problema,in aceeasi parte ca la Dv si cu aceleasi simptome. Este derutat si nu stie ce sa faca ,sa se pensioneze sau nu . Departe de mine sa intru in problemele personale,dar daca stiti o grila de calcul sau un exemplu,o indicatie cat de mica v-asi fi recunoscator.
D-le Raican, Este de apreciat faptul ca exista si in Romania o astfel de organizatie. Si eu am mama bolnava de aceasta boala crunta si sincer nu stiu incotro s-o apuc. Mama mea a suferit un accident auto in 1996 in urma caruia din cauza socului emotional suferit a fost diagnosticata cu boala parkinson in faza incipienta si cu diabet zaharat tip II. In decursul acestor 12 ani a urmat un tratament cu MADOPAR. Sincera sa fiu eu nu am vazut nici o ameliorare a starii de sanatate si in prezent aceasta boala este vizibila la ambele maini intr-un stadiu avansat incat nu mai poate sa scrie nimic si nici sa manance cu mana dreapta (pentru asta foloseste mana stanga si si aceasta cu mare dificultate). Mama mea inca nu a reusit sa se conformeze acestei crunte boli si sa accepte situatia si drept urmare sufera foarte mult. Poate va intrebati cu ce scop va scriu, sincera sa fiu nici eu nu stiu exact......as vrea sa stiu ce pot sa fac mai mult pentru ea.....as vrea multe dar nu pot. Va doresc numai bine.
Felicitari , domnule Raican. Din pacate , v-am descoperit abia acum si ma bucur tare mult ca am reusit,desi cautarile mele pe internet au fost multe si cam fara succes.Sotul meu sufera de aceasta cumplita boala din anul 2005 , dar fiind un om darz si orgolios a refuzat sa creada ca i se poate intampla tocmai lui asa ceva.Cu timpul a mai cedat putin,dar tot nu imi accepta cu inima deschisa ajutorul,desi incet incet si cu tact am inceput sa preiau eu administrarea medicatiei ,in momentul in care am observat ca incepe sa o neglijeze. Am incercat si cu tratamente alternative,homeopate ,dar tinde sa renunte la medicatia clasica in favoarea acestora,si am observat cu spaima ca parca incepe sa i se accentueze boala. Incepe sa se izoleze de prieteni si parca nu mai doreste sa comunice cu nimeni.Nu stiu cum sa-l abordez,deoarece nu as vrea sa-l jignesc si sa-l supar ,as vrea sa-l determin sa-mi spuna ce gandeste , dar.......in zadar. Sunt convinsa ca este speriat , dar dupa atatia ani de casnicie tot ii este greu sa-si deschida sufletul si prefera sa sufere singur. Poate gresesc eu undeva ? As dori .....nici nu stiu ce as dori ,sfaturi.....,poate daca ar reusi sa vorbeasca cu alti bolnavi despre aceasta boala s-ar mai deschide putin si ar accepta un dialog. Va multumesc.
